Aham...

Stateam intinsa pe patul alb de spital, privindu-mi bosumflata bandajele de la maini. Uram spitalul, uram camera asta, uram doctorii. Dar...de fiecare data cand imi deschideam sigiliul ajungeam aici, pe pat bandajata, intr-o rochie alba, cu perfuzii si blestemand ziua in care mi-am deschis sigiliul...

Am intrat in salon si m-am dus spre pacienta ce statea pe pat . Wtf ?! Era Nyaaa ? E si asta ceva, mi-am spus.
-Buna, Ny !

Ochii mei rosiatici o priveau. Am cascat si i-am aratat perfuzia.
- Hai salut! i-am zis eu.

-Sal'tare ! Ny, daca ma intrebi ce caut aici, iti zic simplu . Lucrez ca voluntara pe sectii ! O'am spus fetei zambind, analazindu-i fisa .

-Mda... urat voluntariat faci... Printre toti mosnegii astia. am zis eu.
- Si daca vrei sa stii ce am patit, in mare m-am lovit la cap si mi-am fortat mult prea mult corpul. i-am zis eu aratandu-i mainile si capul bandajate.

-Aham....pai, eu o sa'ti schimb perfuzia, atata tot . I'am zis fetei, zambind .

-Fa ce vrei. Peste 5 minute eu m-am carat de aici. i-am zis eu.
De fiecare data cand ajungeam la spital evadam inainte sa ma vindem. Era un obicei.

-De fapt, pe tura mea nu te misti de aici . Un doctor a zis ca esti ranita foarte grav, si n-as vrea sa patesc eu ceva .

- Mda...vezi sa nu. am zis eu, privindu-mi bandajele. Nu aveam de gand sa stau prea mult in spital.

-Nya...daca sunt nevoita sa stau aici, aici raman, sa stii ! Ii spun fetei si ma apropi de ea, schimbandu-i perfuzia .

-Da, eu in 5 minute plec. Nu e vina mea ca o sa te certe mosnegii aia. am zis, intinzandu-ma.