Pauzăăă~

Venise pauza cea mare, cea mai lungă. Am ieşit plictisit din clădirea şcolii şi m-am strâmbat când am dat ochii cu soarele. Cerul era relativ senin. În curte era un zgomot asurzitor fiindcă toţi elevii ieşiseră să se bucure de vremea frumoasă.
M-am aşezat pe un petic de iarbă şi am căscat.

-Salut ! I'am zis tipului ce se asezase langa mine !
-Cum te cheama ?! L'am intrebat si i-am zambit, dand din coada .

Mi-am întors capul înspre fată.
-Salut! Sunt Alexander. . . Tu cum de numeşti ? Am întrebat mişcându-mi lent coada.

-Lottie ! Vrei o capsunica ? L-am intrebat pe Alex, muscand din capsuna .
-De cand esti aici ? Nu te-am mai vazut . >.

M-am întins pe iarbă şi mi-am dres glasul:
-De câteva minute. Cinci cred. Ah, nu-mi plac căpşunile. M-am strâmbat.

-Vai tu ! Mofturosule ! I-am spus si m-am intins pe burta, uitandu-ma la el .
-Deci esti nouu ! Aham....

-Da, din păcate, am spus privind-o în ochi şi ciufulindu-mi părul argintiu ce stătea rebel. Poate că trebuia să mă pieptăn dimineaţa.

-Arati bine, fi linistit !
La naiba |! Ii citisem gandurile . Of, ce toanta sunt . Am muscat dintr-o alta capsuna si am spus :
-De fapt, nu trebuie sa spui asta ! E chair bine ca esti nou . Ah, da ! Vrei sa vi la ziua mea, l-am intrebat pe Alex, si mi-am trecut mana prin par .

-Cum ai știut la ce mă gândeam ? Am întrebat nedumerit. Ah, da, am să vin la ziua ta. Când e ?

-Pestee....patru zile . I-am spus zambind, lasandu-mi privirea-n jos .
-Cum am stiut.....pai, iti tot cifuleai parul , i-am spus si mi-am trecut mana prin par .

-Chiar ? Am întrebat. În fine, ce cadou vrei ? Am întrebat privind visător cerul senin.

-Daa ! mint cu nerusinare, mi-am spus si-am muscat dintr-o alta capsuna .
-Eu...pai, n-am idee . Nu m-am gandit la asta in ultimele zile . Am spus si am privit crengile copacului .

-Trebuie să fie ceva ce să-ți dorești, am stăruit eu fiind sigur că avea ceva în minte. Nu contează ce. Orice e bun.

-Pai...chiar n-am ce-mi dori . Poaate....o perna in forma de capsuna . I-am spus si am inceput sa rad . N-am asa ceva .

-Ești obsedată de căpșuni, am spus încercând să nu râd. N-am mai râs de opt ani și nu aveam de gând să încep acum. Nu râde, nu râde, îmi repetam în minte încontinuu.

-Paai, cam da ! M-am uitat la el ciudat . Nu era amuzant ce-am spus ?!
-Mi s-a dus umorul ?! Vai Doamnee, am devenit o chestie neamuzanta .

-Nu râd. De opt ani n-am mai râs niciodată, i-am spus trăgând aer adânc în piept.

Am facut ochii mari cand l-am auzit . Nu rade ? Cum adica nu rade ?! Adica, toata lumea ar trebui sa rada, nu conteaza ce ti s-a intamplat, dar ar trebui sa razi . Eu asa stiu .
-Rade putintel .....macar zambeste ! Haideee, te rog .

-De la moartea părinților mei n-am mai râs sau zâmbit, i-am spus.

-Oh, atunci....scuze-ma ! N-am vrut sa te supar .

-Nu m-am supărat. Nu pot aduce înapoi ce-i mort, am spus oftând și privind un copac.

-Stiu ! De fapt, nu stim, dar asta era cu totul o alta problema .....M-am uitat spre el si am zambit .

Am dat din umeri și am privit cerul. Nu credeam în învirerea morților, dar mi-ar fi plăcut nespus.

-Stii , cand eram mica mama mi'a spus ca stelele vorbesc , daca esti atent .
M-am uitat la cer si am spus :
-Chiar inainte sa fie ucisa . Am zambit melancolic si am privit spre cer .

-Îmi pare rău, am spus privind-o în ochi pentru o secundă.