Bauuu !

Era o noapte foarte friguroasa, iar eu ma plimbam prin cimitir . Era ora 00:30 , cred si nu aveam ce face ! Oricum maine nu aveam ore, ce conta ?!
Chiar daca mai era putin si incepea sa ploua, eu inca ma mai plimbam, gandindu-ma la mama si tata .

Mă plimbam calm prin cimitir, privind pietrele funerare ce străluceau în lumina lunii. Era o linişte cutremurătoare, dar, pentru mine, era relaxantă. Apoi am început să aud paşi pe pământ.

Ceruri Sfinti ! Cine e ala din fata mea .....O sa mor in cimitir ! "Asta e ceva" Mi-am zis si am inaintat spre tipul ce statea la cativa pasi de mine .
-Cine esti ?

M-am oprit şi am privit-o pe adolescentă.
-Alexander, mă bucur să te întâlnesc. Deşi e o noutate să văd pe cineva în cimitir la ora asta.

-Lottie ! Ce frumusel esti . I-am zis tipului...Reuseam sa vad o umbra...Hmm, era dragutel .
-Ce mai faci ? La ora asta ? I-am spus si m-am asezat pe iarba .

-Uhm... Mersi. Păi, am ieşit la plimbare. De fapt, am lăsat nişte flori la mormântul părinţilor mei. Îmi place să mergi noaptea prin cimitir fiindcă nu este atâta lume. Şi tu ce faci aici ? Am întrebat sprijinindu-mă de o piatră funerară.

-Euu....Sunt sigura ca n'ai chef sa afi . Ma plimbam, ma linisteste !
M-am uiat la el si l-am privit . Parinti lui erau morti....ca ai mei !

-Să şti că am chef să aflu. Poţi să-mi spui, să ştii. Ştiu să păstrez un secret, am spus aşezându-mă pe jos lângă e.

-Poiiii.....Ohm, nu e chiar un secret, Alex ! E....o chestie care ma doare s-o povestesc .
I-am zis baiatului si mi-am lasat privire-n jos .

-Părinţii tăi, nu ? Am spus oftând. Ştiu cum e, nu trebuie să povesteşti, am spus lăsându-mi capul în jos şi închizând ochii.

Cum spuneam, sunt toanta rau . M-am uitat la el si am inceput sa ma rostogolesc cazand peste el .
-Pardooon . I-am spus baiatului.....dar intepenisem !

Am privit-o uimit şi am clipit des, ochii mei roşii analizând-o rapid.
-Nu-i nimic.

-Hehe....sunt impiedicata rau ! I-am spus, privindu-l atent in ochii . Ce privire aveaa....Era asa de dragut .

-Știu cum e, am spus dând din umeri. Observând că se uita așa de atentă în ochii mei, mi-am mutat privirea spre o piatră funerară veche.

-Ai ochii foarte frumosi, i-am spus eu uitandu-ma spre cerul intunecat .
-E tare frumos in cimitir, asa-i ? Am zis si mi-am lasat capul pe iarba.

-Uhm, mersi. Simțeam cum obrajii mi se fac roșii. Niciodată nu primisem vreun compiment și lucrul ăsta era ciudat. Mi-am lăsat capul în jos, încercând să-mi ascund chipul. Da, e frumos în cimitir.

-Te-ai rosit ?! L-am intrebat , uitandu-ma in alta parte . Eu fac asta des, i-am spus si i-am scos limba copilaresc .
-E linististor....cred .

-Nu contează, am spus imediat ce pielea mi-a redevenit teribil de palidă. Am privit calm luna și am oftat.

-Esti cam....palid . Te simti bine ? L-am intrebat, atingandu-i obrazul . Brr, era rece . Hmm, oare ce-avea ?
-Vezi ce draguta'i luna ? E tare sclipitoare ....

-Nu, n-am nimic, doar mă gândeam. Ah, da, e tare frumoasă luna, am aprobat-o privind-o adânc în ochi.

-Am ochii frumosi, asa-i ? I-am spus si am inceput sa rad, uitandu-ma la cer .

-Da, sunt foarte frumoși, am spus mutându-mi privirea și lăsându-mi capul în jos.

-Esti suparat sau ce ? L'am intrabat pe baiat, dandu-mi clama jos din par .

-Nu, m-am plictisit, am spus căscând și întinzându-mi mâinile.

-Ahm,.....atunci hai sa facem ceva, i'am sups baiatului si am zambit .